De Sfântul Andrei femeile întorc oalele și cănile cu gura în jos sau scot din sobă cenușa caldă pentru ca strigoii să nu se adăpostească la căldura sau împraștie prin curte bucăți de pâine pe care strigoii să le mănânce și să nu mai intre în casă. Ca să se apere de vârcolaci atârnă șiruri de usturoi la intrare și lasă candela aprinsă (în unele zone există obiceiul de a se unge cu usturoi tocurile ușilor și ferestrelor). Animalelor li se amestecă în hrană câte un fir de busuioc sau li se pune o picătură de aghiasmă în apă. În trecut există „descântecul sării”: un drob de sare descântat era îngropat în fața grajdului. El era dezgropat la primăvară de Sfântul Gheorghe când sarea era amestecată în hrana animalelor ca să le ferească de farmece.

Fetele aduceau câte trei căpățâni de usturoi(datină numită și „păzitul Usturoiului), le puneau laolaltă într-o covată pentru a fi păzite de o bătrână la lumina lumănării. Complet izolați de lumea din afară, stăpânită de forțele malefice, tinerii se distrau, cântau, jucau, beau, adesea peste măsură, mâncau, glumeau, ca la un adevărat revelion. Amintim că aceasta izbucnire de bucurie se desfașura în postul Nașterii Domnului (Postul Crăciunului). Dimineața, pe lumină zilei, tinerii ieșeau în curtea casei unde covata cu usturoi era jucată în mijlocul horei de un flăcău. Se împărțea usturoiul și, în mare veselie, se întorceau pe la casele lor. Începea un nou an. Usturoiul privegheat se păstra ca ceva sfânt, la icoana, și se folosea peste an ca leac pentru vindecarea bolilor, pentru prinderea farmecelor și descântecelor etc.

Un obicei care atestă suprapunerea sărbătorii creștine a Apostolului Andrei peste Anul Nou dacic este obiceiul atestat la românii din Transnistria numit Bocetul Andreiului. Fetele, după confecționarea unei păpuși din cârpe, numită Andreiu, substitut al anului vechi, o așezau pe pat ca pe un mort și o jeleau. Lipsește marele sacrificiu, jertfa rituală a animalului care personifică divinitatea, specifică oricărui început de an. Este posibil ca una din tradițiile care a migrat din toamnă, de la Anul Nou dacic la Anul Nou contemporan, celebrat la solstițiul de iarnă, să fi fost sacrificiul porcului.

Mistere lămurite

Oricât de periculoase li se par unora spiritele care, zice-se, bântuie în această noapte, meşterele în ale magiei spun că tocmai mesagerii întunericului pot fi puşi la treabă pentru a dezlega secretele. Există credinţa că în asemenea noapte magică se pot afla autorii unor crime sau furturi ori unde se află persoane ori bunuri dispărute fără urmă sau de unde a pornit o nenorocire abătută asupra unei case. Toată magia se desfăşoară în cimitir, în miez de noapte, aşa că puţini au nervii suficient de tari pentru a experimenta aşa ceva. Ingredientele sunt lumânări, apă sfinţită, un vas nou cu gura largă şi câteva monede de argint, care sunt aşezate deasupra unui mormânt vechi şi părăsit. Practicantul ritualului trebuie să fi postit trei zile şi se crede că, în lumina lumânărilor, după ce a rostit anumite rugăciuni, poate vedea în apa turnată în vas filmul evenimentelor enigmatice pe care le dorea dezvăluite.

Aflarea ursitei

Cele mai multe ritualuri sunt dedicate atragerii iubirii. De pildă, prin ascunderea sub pernă a unui fir de busuioc sfinţit, se crede că se obţine în vis imaginea "ursitului". Pentru "atragerea" acestuia este mult folosită şi metoda "făcutului cu ulcica". La miezul nopţii, singură la gura sobei, tânăra întoarce cu gura în jos o ulcică nouă de lut, iar pe dosul vasului lasă sa pâlpâie trei cărbuni. În timp ce roteşte ulcica uşor, rosteşte o incantaţie menită a suscita o atracţie irezistibilă pentru cel iubit. O altă metodă folosită pentru cunoaşterea viitorului constă în a privi, la miezul nopţii, între două lumânări aprinse, într-un pahar cu apă neîncepută, aşezat pe cenuşă. În centrul paharului este lăsată să cadă o verighetă care a fost deja sfinţită de preot prin cununie religioasă şi se crede că în verighetă apare chipul ursitului, dacă este privită intens câteva minute. Unii tineri, încă, mai încearcă să îşi vadă viitorul soţ la miez de noapte. Aşezate complet dezbrăcate între două oglinzi, în cameră întunecoasă, cu câte o lumânare în fiecare mână, încearcă să privească în oglinda din faţă pentru a vedea imagini reflectate din oglinda din spate. Se crede, şi unele persoane chiar au avut această iluzie, că prin faţa ochilor încep să se perinde scene de viaţă, că tânăra (tânărul) îşi vede viitorul soţ sau, în unele cazuri, că i se dezvăluie scene din viitor.
Sau  se mai spne că fata de măritat prepară o "Turtucă de Andrei", turtită subțire din făină de grâu, foarte sărată, coaptă pe plita sobei și o mănâncă înainte de culcare. Băiatul care venea în vis să-i aducă apă ca să-și potolească setea urma să o ceară de nevastă în cursul anului.

Covasa. Băutura rituală

Prin Colinele Tutovei, la Ovidenie sau la Sântandrei, se prepară din mălai și făină, uneori numai din mălai de porumb o băutură fermentată numită covașă. În primul caz se luau mălai și făină, în părți egale, se amestecau și se opăreau cu apă clocotită până se obținea un fel de terci. După două ore, amestecul acesta se punea într-o putină și se turna apă călduța până se obținea un lichid vâscos ce putea trece prin ciurul cu care se cernea mălaiul. Conținutul se amesteca foarte bine și se lăsa apoi să fermenteze, la loc călduț, până a doua zi când se fierbea, la foc potrivit, într-un ceaun, până se mai îngroșa. Gustul băuturii era dulce-acrișor, asemănător cu cel al bragii. Covașa se punea prin strachini sau oale și se împarțea prin vecini "pentru ca vacile să fie lăptoase, iar laptele să fie smântânos" (Pamfile, 1914, p. 145). În alte sate covașa se numea bragă și se prepara numai din mălai, care se opărea și se făceau patru turte; două turte se coceau, două rămâneau crude. După ce turtele coapte se răceau, erau frământate într-o putină, se amestecau cu mălaiul rămas necopt și se turna apă clocotită. Conținutul se amesteca, se puneau câteva felii de lămaie și se lasă să fermenteze până a doua zi, când era bun de băut. În zona Covurluiului din Moldova Centrala se spunea că fiecare om "este dator să mănânce covașă, în această zi, pentru ca să fie ferit de strigoi" (Pamfile, 1914, p. 146).

Prognoza meteo

Tot în noaptea de Sfântul Andrei sunt practicate şi predicţii meteorologice populare pentru anul următor. De obicei, în podul casei sunt urcate 12 cepe sănătoase, la fel de mari, care sunt lăsate acolo până în seara de Crăciun, când se află rezultatul. Fiecărei cepe îi este atribuit numele unei luni. Cepele care s-au stricat indică luni ploioase sau cu grindină, iar cele care au încolţit – luni favorabile recoltei. O predicţie asemănătoare, legată de soarta recoltei, se realizează cu ajutorul unor boabe de grâu. Pentru fiecare tip de cultură pe care intenţionează să o semene în grădină, gospodina casei "botează" câte un bob şi îl pune la încolţit în bucătărie. Peste 7 zile, boabele sunt analizate: cele care au încolţit arată soarta favorabilă a culturii, iar celelalte, pagubă. Dacă noaptea de Sfântul Andrei este senin şi cald, se crede că iarna nu va fi geroasă. Dacă este frig şi ninsoare, se crede că acestea sunt doar începutul troienelor pe care le va aduce o iarnă grea.

Interdictii

Interdicții: nu se dă gunoiul în acea seară afară din casă, femeile nu împugn cu acul, nu se mătură , nu se piaptănă,nu se lucrează, nu se dă de pomană, nu se fac împrumuturi.

Se spune ca cei care poarta numele Andrei sunt inteligenți, judecă bine în afaceri, sunt stabili și responsabili. Familia înseamnă mult pentru ei, dorindu-și un cămin liniștit și armonios, alături de cei dragi și de prieteni.